Ghid pentru evaluarea sustenabilitatii unui produs comercial

Etichetele de tip I sunt reglementate de standardul ISO 14024:2018 Etichete si declaratii de mediu - Etichetarea de mediu de tip I - Principii si proceduri. Aceste etichete comunica faptul ca un anumit produs sau serviciu indeplineste sau depaseste criteriile de mediu specifice si cantitative stabilite de organizatii terte independente. Astfel, etichetele de tip I necesita verificarea de catre terti, ceea ce le face un mijloc credibil si util de „restrangere” a listei lungi de produse sau servicii potentiale. Cu toate acestea, obtinerea acestor etichete poate fi prohibitiva din punct de vedere al costurilor pentru furnizori, mai ales daca acestia au multe produse in diferite categorii. Aceasta explica de ce atat de putine produse le au. In figura 2 sunt prezentate cateva exemple de etichete de tip I.

Energy Star, verifica eficienta diferitelor categorii de produse. De exemplu, daca cineva ar cauta o sursa de alimentare neintreruptibila (UPS) eficienta, ar putea folosi functia de cautare a produselor Energy Star pentru a cauta cele mai eficiente UPS-uri intr-o topologie data. Desi etichetele de tip I ofera un mijloc convenabil si valabil de a compara anumite atribute ale produsului, cum ar fi eficienta, acestea nu se bazeaza pe evaluarea ciclului de viata (LCA).

Figura 2 - Exemple de etichete de tipul I

Etichetele de tip II sunt reglementate de standardul ISO ISO 14021:2016 Etichete si declaratii de mediu - afirmatii de mediu autodeclarate (etichete de mediu de tipul II). La fel ca etichetele de tip I, acestea comunica faptul ca un produs sau un serviciu indeplineste sau depaseste criteriile de mediu specifice si cantitative. Cu toate acestea, astfel cum implica titlul, aceste etichete sunt autodeclarate, ceea ce inseamna ca un producator al unui produs poate face orice afirmatie fara ca aceasta sa fie verificata de catre terti. Din pacate, producatorii mai putin onesti profita de acest lucru si fac afirmatii false pe etichetele lor de tip II. Prin urmare, atentia necesara este esentiala daca doriti sa utilizati etichete de tip II in evaluarea dvs. Este important ca producatorul sa furnizeze documentatia de baza a programului lor de etichetare impreuna cu datele. Conform ISO 14021, „Metodologia de evaluare folosita de cei care fac afirmatii de mediu trebuie sa fie clara, transparenta, solida stiintific si documentata.” In plus, producatorul ar trebui sa detina datele necesare pentru a sustine afirmatia. Eticheta nu ar trebui sa insemne ca produsul este atestat sau validat in alt fel de catre un tert. Un exemplu de eticheta de tipul II este prezentat in Figura 3.

Figura 3 - Exemplu de eticheta de Tipul II

Etichetele de tip III sunt reglementate de standardul ISO 14025 Etichete si declaratii de mediu - principii si proceduri (Declaratii de mediu de tip III). In termeni simpli, o declaratie de mediu a produsului (EPD) este un document care rezuma datele privind ciclul de viata al unui produs sau serviciu si este, de regula, valabila timp de 5 ani. EPD-urile ajuta specificatorii sa ia decizii privind produsele pe baza sustenabilitatii ecologice a produsului respectiv. Acest proces este similar cu eticheta nutritionala pe care o vedeti pe produsele alimentare care ne ajuta sa decidem ce alimente sa cumparam. Principalul motiv pentru care etichetele produselor alimentare ii ajuta pe cumparatori sa compare produse alimentare similare este faptul ca etichetele (din tarile lor respective) sunt standardizate. In mod similar, EPD-urile ii ajuta pe specificatori sa compare mai usor produse din aceeasi categorie, precum un intrerupator. Standardul ISO 14025 „stabileste principiile si specifica procedurile de dezvoltare a programelor de declaratii de mediu de tip III si a declaratiilor de mediu de tip III.”

EPD-urile trebuie sa se bazeze pe datele ECV sau pe datele de analiza a inventarului ciclului de viata, care sunt la randul lor reglementate de standardul ISO 14040. Este important de retinut ca ISO 14040 este generic si se aplica tuturor tipurilor de produse si servicii si, prin urmare, nu este foarte util pentru o categorie specifica de produse. Operatorii programelor ajuta la acoperirea acestei lacune prin administrarea de programe in conformitate cu ISO 14025, astfel incat EPD-urile sa raporteze acelasi tip de informatii.

Conform ISO 14020, un operator al unui program poate fi „o companie sau un grup de companii, un sector industrial sau o asociatie comerciala, autoritati sau agentii publice, sau un organism stiintific independent sau o alta organizatie”. Operatorul programului elaboreaza, aproba si publica reguli pentru categoriile de produse (PCR) si reguli specifice produsului (PSR) (a se vedea nota de final 5). PCR reprezinta un „set de reguli, cerinte si linii directoare specifice pentru elaborarea declaratiilor de mediu de tip III pentru una sau mai multe categorii de produse” (a se vedea nota de final 6). De exemplu, PCR-ul aferent acestei lucrari acopera produsele electrice, electronice si HVAC-R si defineste modul in care producatorii trebuie sa efectueze LCA. PSR-urile definesc reguli pentru produse specifice din aceasta categorie, precum un intrerupator, un aparat de aer conditionat, un UPS etc. Operatorii programelor gestioneaza, de asemenea, inregistrarea si publicarea EPD-urilor si incearca sa se asigure ca producatorii nu beneficiaza de un avantaj incorect prin incalcarea regulilor atunci cand creeaza EPD-urile lor. Discutam unele dintre aceste capcane in sectiunea „indrumari pentru compararea precisa a produselor”.

Tabelul ISO 14040 A.1 prezinta un rezumat al etapelor si organismelor implicate in elaborarea si functionarea unui program de declaratii de mediu. Figura 4 ilustreaza acest aspect si arata ca partile interesate fac parte din proces. Standardul prevede ca „partile interesate pot include furnizori de materiale, producatori, asociatii comerciale, cumparatori, utilizatori, consumatori, organizatii neguvernamentale (ONG-uri), agentii publice si, daca este cazul, parti independente si organisme de atestare”.

Oferim EPD-uri denumite Profiluri de mediu pentru produse (PEP). PEP este termenul utilizat de operatorul programului, Asociatia P.E.P., care administreaza Programul de declaratii de mediu PEP ecopassport. Acest operator de program accepta PCR-uri pentru produse EEE si HVAC. Retineti ca producatorii produselor isi elaboreaza, de obicei, EPD-urile conform regulilor operatorului programului, dar trebuie sa fie verificati in mod independent fie de catre experti interni (a se vedea nota de final 7), fie de catre experti externi, dupa cum se mentioneaza in documentatia EPD. Desi EPD-urile va ajuta sa cuantificati sustenabilitatea de mediu a diferitelor produse, acestea ofera, de asemenea, informatiile de care au nevoie companiile pentru a tine cont de emisiile lor de tip 1, 2 si 3 pentru a-si arata progresul in ceea ce priveste obiectivele de mediu corporative. Figura 5 ofera un exemplu de PEP pentru un intrerupator cu detectare a arcului electric.

Pe scurt, etichetele de tip III, adica EPD-urile, reprezinta un instrument esential pentru evaluarea cantitativa a impactului unui produs asupra mediului. Aceste documente se bazeaza pe standarde ISO si sunt validate. Producatorii ar trebui sa puna la dispozitie gratuit EPD-urile lor. Etichetele de tip I sunt verificate de terti si utile pentru masuri specifice de performanta, cum ar fi eficienta energetica. In cele din urma, etichetele de tip II pot fi utile daca producatorul furnizeaza documentatia de baza care ii asigura credibilitatea.

Acesta este produsul pe baza caruia sunt modelate informatiile privind sustenabilitatea si formeaza baza pentru comparatia dvs. Se poate include, de asemenea, o descriere a produsului. Normele EPD permit acestui produs de referinta sa reprezinte toate modelele dintr-o gama de produse. Mai tarziu, vom discuta despre modul in care puteti utiliza datele produsului de referinta pentru a estima datele modelului tinta.

Se precizeaza functia produsului reprezentativ. De exemplu, „reducerea tensiunii pe o linie de distributie de 75 kVA la nivelurile de tensiune utilizate de clientul final la cerintele de eficienta energetica definite de DOE (Departamentul de Energie) pentru 20 de ani.” Uneori, unitatea functionala este declarata per unitate de energie, per unitate de greutate, etc. De notat ca, pentru a compara doua PEP, unitatea functionala si metodologia de evaluare trebuie sa fie identice. Pentru mai multe informatii, consultati sectiunea „Indrumari pentru compararea exacta a produselor”.

Aceasta indica greutatea produsului de referinta, precum si o defalcare procentuala a materialelor sale, inclusiv ambalajul. Greutatea totala este utilizata pentru a scala in mod proportional datele de mediu pentru un model diferit.

Aceasta ofera informatii despre fabricarea, distribuirea, instalarea, utilizarea si sfarsitul duratei de exploatare a produsului de referinta, deoarece acesta face parte din analiza ciclului de viata al produsului. Acestea sunt unele dintre premisele utilizate in ECV.

Incepem aceasta sectiune cu mai multe premise privind ECV. Figura 6 prezinta un exemplu al acestor premise intr-un tabel de impact asupra mediului pentru o magistrala electrica. Ultimul rand din tabel este deosebit de important, deoarece transmite factorul de emisie (a se vedea nota de final 8) utilizat in ECV. Discutam aceasta premisa importanta in sectiunea urmatoare.

Tabelul este urmat de o lista de „indicatori de impact” pentru produsul de referinta, care masoara impactul unui produs asupra mediului. Aceste valori sunt de obicei enumerate in notatia stiintifica (de exemplu, 2,52E+02). Un indicator-cheie al impactului asupra mediului este:

• „Contributie la incalzirea globala” sau „incalzire globala”, de obicei in unitati de kg CO2e („e” inseamna echivalent). Aceasta este ceea ce majoritatea oamenilor numesc „amprenta de carbon” a unui produs.

Acest indicator si alti indicatori de impact sunt furnizati pentru fiecare dintre cele cinci etape ale ECV, definite in RCP ca:

• Fabricare - „de la extragerea resurselor naturale pana la fabricarea produselor si ambalajelor si livrarea acestora catre ultima platforma logistica a producatorului”;
• Distributie - „transport de la platforma logistica a ultimului producator pana la sosirea produsului la locul de utilizare”;
• Instalare - „instalarea produsului la locul de utilizare”;
• Utilizare - „utilizarea produsului si intretinerea necesara pentru a asigura capacitatea de utilizare”;
• Sfarsitul duratei de functionare - „eliminarea, demontarea si transportarea produsului la sfarsitul duratei de functionare la un centru de tratare sau la o groapa de gunoi si tratamentul la sfarsitul duratei de functionare”.

Ultima sectiune a PEP este prezentata sub forma unui tabel care include:

• Data la care a fost emis PEP;
• Perioada de valabilitate;
• PSR si versiunea pe care se bazeaza PEP;
• Verificarea independenta a declaratiei si a datelor; „X” indica daca PEP se bazeaza pe verificarea interna sau externa.

Datele PEP nu sunt precise. Prin urmare, in cazul in care valorile unui anumit indicator se situeaza in maximum 10 % una fata de cealalta, cele doua produse ar trebui sa fie considerate egale pentru indicatorul respectiv. Aceasta datorita marjei de eroare de +/- 5% pe care standardele o permit pentru valorile raportate de producator. De exemplu, daca amprenta de carbon a produsului „A” este de 100 kg, iar produsul „B” are 105 kg, acestea ar trebui sa fie considerate egale deoarece gamele „+” si „-” se suprapun.

Documentele PEP contin multe date, dintre care unele sunt complexe. Prin urmare, documentele privind PEP ar trebui sa furnizeze un link catre definitiile termenilor utilizati in acestea. Acest lucru este cu atat mai important atunci cand se compara produse de la producatori diferiti, deoarece definitiile asigura validarea faptului ca se compara acelasi tip de date.

Compararea amprentei totale nu garanteaza ca se compara valori similare, cu exceptia cazului in care fiecare etapa LCA este evaluata in acelasi fel. Urmatoarea sectiune demonstreaza importanta acestui aspect.

Toate produsele electrice au pierderi electrice, care genereaza emisii de carbon. Cu toate acestea, amploarea acestor emisii depinde in mare masura de factorul de emisie, care este raportul dintre gazele cu efect de sera emise pentru fiecare kWh de energie electrica generata. Un LCA presupune un anumit factor de emisie pentru a calcula emisiile de carbon generate in timpul etapei de „utilizare” a produsului.

Daca factorul de emisie nu este acelasi intre produsele pe care le comparati, nu le puteti compara in mod corect. Acest lucru este deosebit de important pentru produsele electrice active, cum ar fi aparatele de aer conditionat si UPS-urile, deoarece emisiile din timpul etapei de utilizare reprezinta de obicei majoritatea emisiilor totale de ECV. De exemplu, este foarte posibil ca un PEP al unui UPS eficient (de ex., 95%) sa arate emisii totale de trei ori mai mari decat un UPS extrem de ineficient (de ex., 80%). Dupa cum apare in Tabelul 1, acest exemplu a fost calculat pornind de la premisa unui factor de emisie global pentru cele 27 de tari europene (0,231 kg CO₂e/kWh) in comparatie cu factorul de emisie pentru Franta (0,062 kg CO₂e/kWh). Desi acest lucru nu pare corect, operatorii programelor permit producatorilor sa utilizeze factori de emisie specifici pentru fiecare tara pentru modelele vandute in tara respectiva. Cu toate acestea, in unele cazuri, aceleasi modele sunt vandute si la nivel global.

In plus, „modelul energetic utilizat” al PEP (ultimul rand din figura 6) ingreuneaza stabilirea factorului de emisie, deoarece acesta este de obicei mentionat in functie de un cod al mixului de energie electrica, cum ar fi ”<1 kV; UE-27.” Daca nu puteti determina factorul de emisie pentru toate produsele, cel mai eficient mod de a evalua emisiile din faza de utilizare intre doua sau mai multe produse este de a compara eficienta acestora la aceeasi sarcina, utilizand calculatoare de eficienta. De exemplu, „Calculator de comparare a eficientei UPS-urilor monofazate” ofera o modalitate eficienta si simpla de a compara eficienta a doua UPS-uri diferite. Retineti ca, desi aceasta metoda nu va tine cont de emisiile de intretinere din etapa de utilizare, ea poate fi ignorata pentru anumite produse, cum ar fi UPS-urile, deoarece reprezinta un procent infim din utilizarea totala (<2%).

In cele din urma, daca nu sunt disponibile calculatoare de eficienta pentru produsul pe care il comparati, cel mai bine este sa ii solicitati producatorului sa furnizeze curba de eficienta pentru produs, care va va permite sa comparati eficienta tuturor produselor la acelasi procentaj de sarcina.

Concluzie principala: Daca factorul de emisie nu este acelasi intre produsele pe care le comparati, nu le puteti compara in mod corect.

Un profil de utilizare prescrie procentul de incarcare si durata de functionare a unui produs reprezentativ in timpul ciclului sau de viata (al patrulea rand din figura 6). De exemplu, un profil de utilizare poate specifica 25% incarcat pentru 20% din durata de viata, 50% incarcat pentru 20%, 75% incarcat pentru 30% si 100% incarcat pentru 30%. Profilul de utilizare este utilizat pentru a calcula emisiile de carbon discutate in sectiunea anterioara. Daca profilurile de utilizare sunt diferite, valorile nu pot fi comparate. In final, profilurile de utilizare se bazeaza pe moduri specifice de functionare (de ex., modul normal, modul de economisire), iar aceste moduri trebuie sa fie consecvente in compararea produselor.

Normele PEP permit produselor de referinta sa reprezinte modele dintr-o gama de produse. Compararea directa a produselor de referinta de la doua sau mai multe PEP-uri poate insemna sa comparati amprentele de carbon ale produselor cu capacitati diferite (de exemplu, un intrerupator de 100 A in comparatie cu un intrerupator de 600 A) - o comparatie care nu este valabila. Uneori, ca in cazul echipamentelor de aer conditionat, PEP furnizeaza indicatorii de impact asupra mediului in unitati normalizate (de exemplu, kg CO2e per kW de racire). In cazul in care indicatorii nu sunt normalizati, trebuie sa scalati proportional indicatorul de mediu al produsului de referinta utilizand greutatea acestuia (de exemplu, emisiile de productie kg per kg de greutate a produsului de referinta). In mod similar, trebuie sa scalati in mod proportional datele de utilizare ale produsului de referinta utilizand capacitatea nominala de putere a acestuia (de exemplu, sa utilizati emisiile in kg per watt din capacitatea produsului de referinta). Tabelul 2 ofera un exemplu privind modul de calculare a emisiilor de fabricatie pentru „Modelul B”, modelul pe care doriti sa-l evaluati, utilizand „Modelul A”, produsul de referinta din PEP.

Trebuie sa repetati acest proces pentru fiecare indicator de mediu pe care doriti sa-l evaluati. Aceste extrapolari se incadreaza in precizia preconizata a datelor privind PEP.

PEP cu versiuni diferite de PSR si PCR pot introduce variatii care invalideaza comparatia. Consultati tabelul de pe ultima pagina pentru a verifica aceleasi versiuni de PSR si PCR.

Nu recomandam compararea EPD-urilor de la diferiti operatori de program (de exemplu, unul de la Asociatia P.E.P. si unul de la Ecoleaf). Acest lucru se datoreaza in principal faptului ca este probabil ca PCR-urile pe care se bazeaza analizele ciclului de viata sa fie diferite. Proliferarea operatorilor de programe (a se vedea nota de final 9) in timp, in special in industria constructiilor si a materialelor de constructii, a dus la diverse eforturi de armonizare a PCR. Cu toate acestea, pana acum nu a existat o singura organizatie care sa asigure consecventa PCR in randul operatorilor de program.

PCR editia a patra include o etapa suplimentara denumita Modulul D, „beneficii nete si sarcini in afara limitelor sistemului”. Aceasta etapa optionala permite producatorilor sa revendice un credit de mediu pentru „reutilizare, recuperare si/sau reciclare”. De exemplu, daca un produs ar fi reciclat in proportie de 100 %, producatorul ar solicita o valoare negativa echivalenta cu amprenta de productie. Acest lucru este valabil numai in cazul in care producatorul are un program de reciclare care recicleaza 100 % din fiecare produs scos din uz care urmeaza sa fie utilizat ca materie prima. De asemenea, programul de reciclare trebuie sa se aplice locatiei dumneavoastra. Inainte de a accepta orbeste acest credit, cereti producatorului informatii detaliate despre programul sau de reciclare, acordand o atentie deosebita modului in care se asigura ca 100% din produse sunt returnate si nu ajung la o groapa de gunoi.

Uneori, PEP-urile exclud componente la care ne-am astepta, stabilind astfel asteptarile ca un producator sa aiba o amprenta semnificativ mai scazuta decat altul. De exemplu, un PEP pentru UPS poate exclude bateriile. In majoritatea cazurilor, PEP-urile pentru echipamentele de comutare sau panourile electrice exclud intrerupatoarele. Pentru a preveni aceasta greseala, cititi intregul PEP si observati ce este exclus.

Aceasta este capacitatea unui produs ”de a exista mult timp fara o deteriorare semnificativa a calitatii sau valorii.” In principal, cu cat un produs isi indeplineste misiunea cu intretinere si degradare minime, cu atat este mai sustenabil (presupunand ca este si eficient si relevant). Cand prelungiti necesitatea de a inlocui produsul, amanati resursele asociate necesare pentru a-l fabrica, distribui si impactul eliminarii produsului vechi. Modularitatea poate fi o abordare eficienta de proiectare pentru a imbunatati durabilitatea in doua moduri inrudite. Mai intai, atunci cand un produs este modular, puteti repara modulul defect prin inlocuirea lui cu unul nou, in loc sa inlocuiti intregul produs. In al doilea rand, modulele standardizate permit producatorilor sa imbunatateasca rapid fiabilitatea modulelor in comparatie cu un produs echivalent non-modular. Aceasta inseamna ca sunt necesare mai putine reparatii si, prin urmare, mai putine deseuri ajung la gropile de gunoi. Exemplele de produse modulare includ echipmentele de comutare detasabile si sistemele UPS scalabile (module de alimentare si baterii schimbabile).

Pentru produsele cu componente „consumabile” (de exemplu, filtre de aer), durabilitatea implica, de asemenea, faptul ca producatorul va oferi piese de schimb si servicii de intretinere in timpul intregului ciclu de viata al produsului. Cu ajutorul acestor informatii, factorii de decizie pot fi mai increzatori in alegerea produselor cu un cost de proprietate total (TCO) mai scazut, in special in cazurile in care costul initial al unui produs este mult mai mic decat al unui alt produs. Evaluarea durabilitatii se bazeaza pe standarde precum standardul european CSN EN 45552, metoda generala de evaluare a durabilitatii produselor cu impact energetic.

Aceasta descrie masura in care un produs poate fi reparat. La fel ca durabilitatea, repararea unui produs ii permite sa ramana functional mai mult timp, imbunatatind astfel sustenabilitatea acestuia. Reparabilitatea este acoperita de standardul european CSN EN45554, „Metode generale de evaluare a capacitatii de reparare, reutilizare si actualizare a produselor cu impact energetic”. Reparabilitatea se refera, de asemenea, la usurinta de reparare a produsului. De exemplu, in cazul echipamentelor de comutare, reparabilitatea este imbunatatita semnificativ cu componente modulare. Alte exemple includ utilizarea de software pentru a avertiza utilizatorul al carui subsistem s-a defectat, utilizarea de piese si elemente de fixare standardizate si facilitarea accesului la piesele cel mai frecvent inlocuite.

Aceasta descrie posibilitatea de a trimite un produs scos din uz inapoi la producator, fie in mod direct, fie prin intermediul unui furnizor de servicii. Scopul acceptarii la sfarsitul duratei de viata este de a extrage valoarea maxima din produsele scoase din uz in comparaite cu aruncarea acestora la o groapa de gunoi, ceea ce duce la mai multe resurse irosite. Atunci cand producatorii faciliteaza acceptarii la sfarsitul duratei de viata a unui produs aflat la sfarsitul duratei sale de functionare, acest lucru creste considerabil participarea la programele 5R (reparatii, reconditionare, refabricare, reutilizare si reciclare), oferind producatorilor mai multe optiuni de a extinde durata de viata a produselor existente prin cresterea stocurilor de piese de schimb si unitati reconditionate. Produsele sau componentele care nu sunt recuperabile pot fi reciclate in mod corespunzator.

Pentru ca un produs sa poata revendica performanta de „acceptare la sfarsitul duratei de viata”, producatorul trebuie sa aprobe produsul pentru a fi returnat unuia sau mai multor furnizori de servicii. Aceasta inseamna ca producatorul a dezvoltat un proces de returnare la sfarsitul duratei de functionare intre utilizator si furnizorii de servicii sau direct la instalatiile producatorului. Acest lucru presupune, de asemenea, ca personalul care primeste produsele sa fie instruit in prelucrarea acestora. Returnarea unui produs scos din uz poate califica, de asemenea, utilizatorul pentru upgrade-uri la produse noi.

Programul ofera date mai transparente care acopera intregul ciclu de viata al produsului. Aceste informatii detaliate despre mediu pentru produse depasesc cerintele de reglementare existente ca raspuns la asteptarile in crestere ale clientilor.

Programul include cinci categorii de date, fiecare corespunzand unui stadiu al ciclului de viata al produsului. Cu peste treizeci de puncte de date cu indicii, puteti intelege cu usurinta Environmental Data Program si lua decizii in cunostinta de cauza.

Programul va permite sa luati decizii bazate pe fapte, utilizand puncte de date fiabile si granulare legate de durata de functionare. Veti putea diferentia propria propunere de valoare optand pentru alegeri mai durabile si veti evalua si veti putea raporta cu precizie in legatura cu propria amprenta de mediu si cu eforturile de reducere a emisiilor de CO2.